Proprietarii de maşini de cele mai multe ori consideră că lichidul de frînă din maşina lor este veşnic, şi că acesta se toarnă o dată şi pentru totdeauna, sau, pur şi simplu, ei se lenevesc  să înlocuiască lichidul de frînă în intervalul de schimb specificat de producătorul auto. Cu certitudine, în zadar se ignoră acest fapt.

Cerinţele faţă de lichidul de frînă potrivit standardului sunt destul de severe, deoarece anume de lichidul de frînă depinde securitatea autovehiculului pe traseu. Şi acestea nu sunt cuvinte goale. Gîndiţi-vă, analizaţi. Una dintre cerinţele lichidului de frînă este punctul de fierbere. Cu cît este mai înaltă temperatura de fierbere, cu atît criteriul de calitate al acestui lichid se consideră a fi mai înalt. Aceasta se explică prin faptul că sistemul de frînare în acţiune se încălzeşte pînă la o temperatură destul de ridicată chiar şi în timpul iernii, iar în vremea caldă a anului acesta poate să se încălzească foarte şi foarte mult, cu alte cuvinte, să ajungă la o temperatură critică. Încercaţi să atingeţi discul roţii din faţă după o eventuală călătorie în oraş. Nu în zadar, de-a lungul drumurilor montane, cît şi în apropierea acestora sunt amplasate indicatoare „Frînează cu motorul!”.

Cînd frîna este utilizată foarte des, discurile şi saboţii de frînă se încălzesc foarte tare, iar după ce este atinsă o anumită temperatură lichidul de frînă începe să fiarbă, şi automobilul devine imediat de nestăpînit. Acest fapt poate fi contrazis, precum că în timpul unei deplasări obişnuite prin oraş nimic din cele descrise mai sus nu se poate întîmpla, deoarece în oraş nu sunt drumuri cu nenumărate serpentine, şi drept urmare nu sunt motive de a aduce lichidul de frînă pînă la punctul de fierbere. Anume aşa şi este. Un lichid de frînă de calitate superioară poate să fie adus pînă la temperatura de fierbere doar la coborîrea de pe o pantă întinsă cu o declivitate semnificativă, ignorînd recomandările referitoare la frînarea cu motorul.

Totuşi, situaţia se poate modifica radical dacă lichidul nu a fost schimbat de mai mulţi ani. Există două motive principale. În primul rînd, lichid de frînă este higroscopic, adică absoarbe umezeala din aer. În consecinţă, se reduce temperatura de fierbere, uneori, pînă într-atît încît cocktailul ce s-a format poate să înceapă a fierbe chiar şi într-un ambuteiaj banal. În al doilea rînd, lichidul de frînă funcţionează ca un lubrifiant în cilindrele principale şi de lucru, spălînd astfel produsul frecării al unei perechi de piston-cilindru, adică praful metalic mărunt. Primele care au de suferit sunt manşetele de cauciuc (cilindrul începe să curgă), apoi apar rizuri pe oglinda cilindrilor, şi deoarece lichidul de frînă nu sa schimbat o lungă perioadă de timp, şi acesta conţine o cantitate mare de apă, coroziunea se răspîndeşte foarte rapid. În astfel de cazuri este nevoie deja de o reparaţie destul de costisitoare a sistemului de frînare. Dar, de fapt, această situaţie putea fi evitată dacă lichidul de frînă era schimbat la timp, la termenele prescrise de producător.

E bine încă dacă aveţi de reparat doar frînele, şi să nu recurgeţi la serviciile tinichigiilor sau, Doamne fereşte, la medici.

La majoritatea automobilelor este suficient ca lichidul de frînă să fie schimbat o dată la doi ani sau la fiecare 40 de mii de kilometri parcurşi, cu alte cuvinte ceva mai des. Lichidul trebuie să fie deschis la culoare şi transparent. Dacă acesta are o culoare întunecată şi la fundul rezervorului sunt depuneri nu trebuie să mai amînaţi schimbarea lichidului de frînă. Nu uitaţi să curăţaţi sistemul şi să spălaţi minuţios rezervorul.

În prezent este utilizată o gamă largă de lichide de frînă, destinate pentru diferite tipuri de tehnică auto : „BSK”, „NEVA", „DOT” şi altele.

Amatorii auto cu experienţă ştiu cît de importante sunt proprietăţile şi calitatea lichidului de frînă. Pentru funcţionarea sigură a sistemului de frînare al maşinii, lichidul de lucru, care este utilizat în acest sistem, trebuie să corespundă multor cerinţe.

Lichidele de frînă (în continuare - LF) trebuie să aibă caracteristici foarte bune în ceea ce priveşte temperatura joasă şi viscozitatea-temperatură, să posede o stabilitate fizică şi chimică, să protejeze metalele împotriva coroziunii, să fie inerte faţă de articolele tehnice din cauciuc şi să aibă un efect de lubrifiere.

Aceste proprietăţi ale LF trebuie să se păstreze în timpul exploatării automobilului pentru o perioadă lungă de timp (cel puţin 1 an) într-un interval vast de temperaturi ale aerului ambiant (de la - 50° pînă la + 50°) şi în diferite condiţii climaterice, şi anume expunerea pe termen îndelungat la temperaturi negative sau pozitive, interacţiunea cu oxigenul din aer şi umiditatea.

Una din principalele caracteristici ale LF este temperatura lor de funcţionare. În funcţie de tipul sistemului de frînare şi de brandul automobilului, temperatura de lucru a lichidului în timpul deplasării, în condiţii dificile, poate să depăşească +150 °C. Desigur, în cazul în care lichidul are un punct de fierbere sub această valoare, acesta va fierbe, şi ca urmare se va forma un impediment de abur, care va duce la o scădere bruscă a eficienţei frînării şi poate constitui un motiv serios pentru accident.

În prezent, în elaborarea lichidelor, de regulă, se acordă o importanţă majoră cerinţelor americane ale sistemului de securitate al automobilelor FMVSS Nr. 116 (DOT). În conformitate cu aceste cerinţe LF se divizează în trei grupe, care diferă mai întîi de toate prin : temperatura de fierbere, temperatura de fierbere a lichidului umed şi viscozitate.

Lichidul pe bază de alcool şi ulei de castor „BSK” nu poate fi considerat drept LF pentru automobilele moderne. Acest lichid a fost elaborat pentru vehiculele vechi (GAZ-21), dar şi pentru tehnica de tractor, el îngheaţă deja la temperatura de -300C.

Lichidul „Neva” cedează puţin  în faţa cerinţelor DOT-3, în ceea ce priveşte temperatura de fierbere a lichidului uscat, dar şi a celui umed. LF „Neva” a fost elaborat pentru a fi utilizat în sistemele de frînare ale primelor modele de ”Jiguli”.

Lichidele de frînă DOT-3 şi DOT-4 sunt utilizate pentru maşinile cu frîne disc, care sunt exploatate în mediul urban (în regimurile „avînt-frînare”) şi pot fi utilizate de asemenea practic pentru toate maşinile naţionale şi străine.

Unul din neajunsurile lichidelor pe bază de poliglicoli şi eterii lor, şi anume, aproape toate lichidele produse conform standardelor DOT -3 şi DOT-4, este tendinţa lor de a absorbi apa din atmosferă. Căderea chiar şi a unei cantităţi mici de umezeală reduce în mod semnificativ punctul de fierbere al LF. De exemplu, adaosul de 3,5%  de apă în lichidul ce fierbe la + 215 ° C, reduce punctul de fierbere aproximativ cu 90 ° C. Pe de altă parte, este necesar ca lichidul să poată într-o anumită măsură, să se amestece cu apa pentru a preveni îngheţarea apei ce a pătruns în sistem. Avînd în vedere că apa este absorbită din atmosferă de lichidul de frînă, chiar şi atunci cînd maşina nu este pusă în funcţiune, este foarte important să se respecte cu stricteţe termenele de schimb recomandate pentru schimbarea lichidului.