Uleiurile de angrenaj, ca şi uleiurile de motor se clasifică după viscozitate şi după nivelul caracteristicilor de exploatare.

Clasificarea internaţională SAE după viscozitate divizează uleiurile în 7 clase: 4 – cu inicele W (Winter) – de iarnă şi 3 – de vară. Dacă uleiul este pentru toate sezoanele, acesta este marcat dublu, de exemplu, SAE 80W-90, SAE 75W-90 etc.

Clasificarea după caracteristicile de exploatare API prevede divizarea uleiurilor în 6 grupe în dependenţă de domeniul de utilizare, care se determină de tipul angrenajului cu roţi dinţate, sarcinile de contact specifice în zonele de cuplare şi temperatura de lucru.

Clasificarea SAE a uleiurilor de angrenaj după viscozitate

Clasa de viscozitate Temperatura minimă pentru atingerea viscozităţii dinamice 150 MPa • s, °С Viscozitatea cinematică la 100°С, mm2/s
cel puţin cel mult
de iarnă
70W -55 4,1 -
75W -40 4,1 -
80W -26 7 -
85W -12 11 -
de vară
90 - 13,5 24
140 - 24 41
250 - 41 -

Pentru autoturisme se utilizează numai uleiurile grupelor  GL-4 şi  GL-5. Uleiurile grupei GL-4 sunt  destinate pentru cutiile de transmisie obişnuite „manuale” şi reductoarele cu cuplurile principale conice spiralate sau hipoidale în condiţii de exploatare moderate. Uleiurile grupei GL-5 pot fi utilizate atât în condiţii de exploatare moderate, cât şi în condiţii dure în reductoarele cu transmisii hipoidale şi de alte tipuri. Aceste uleiuri pot fi folosite şi pentru cutiile de transmisie obişnuite.

Clasificarea API a uleiurilor de angrenaj după nivelul caracteristicilor de exploatare

Clasificarea elaborată de Institutul American al Petrolului API conţine o evaluare complexă a uleiurilor de angrenaj după nivelul caracteristicilor de exploatare. La momentul actual această clasificare este recunoscută pretutindeni. Cele cinci categorii, prevăzute de sistemă, indică gradul de aplicabilitate şi nivelul calitativ al produselor, marcate prin indicele corespunzător. Clasificarea conform standardului GOST în vigoare la ora actuală practic rezidă doar în literele, care se pun în faţa indicelui.

Caracteristicile de exploatare ale uleiurilor de angrenaj
Categoria  după API Tipul Utilizarea Corespunderea  ГОСТ
GL-1 Ulei mineral fără aditivi   ТМ1
GL-2 Conţine produse uleioase Transmisii elicoidale, utilaje industriale ТМ2
GL-3 Conţine aditivi antigripare CT manuale, transmisii conice spiralate (CT şi punţile din spate ale autocamioanelor) ТМ3
GL-4 Conţine aditivi antigripare, antiuzură şi alţi aditivi  CT manuale, transmisii conice spiralate (CT pentru autoturisme) ТМ4
GL-5 Conţine aditivi antigripare, antiuzură şi alţi aditivi Transmisii hipoidale şi alte tipuri de transmisii (punţile motoare ale autoturismelor) ТМ5

Grupa GL-6  la momentul actual practic nu se utilizează. În caz de necesitate domeniul de utilizare al grupei  GL-5 se completează cu informaţia corespunzătoare în documentaţia tehnică pentru aceste uleiuri.

În anul 1995  API a introdus o categorie nouă МТ-1, înăsprind cerinţele de stabilitate termică şi depunerile la temperaturi înalte.  

În anul 1998  API, în colaborare cu SAE şi ASTM, a propus două categorii noi de evaluare a calităţii uleiurilor de angrenaj: PG-1 şi PG-2 (PG-1 — pentru cutiile de transmisie manuale pentru autocamioane de mare tonaj şi autobuse; PG-2 — pentru axele motoare ale autocamioanelor şi autobuselor). La ambele categorii de uleiuri s-a acordat o atenţie deosebită caracteristicilor de temperaturi înalte. Categoria  PG-2 în literatura tehnică uneori se marchează drept grupa GL-7.

În afară de clasificarea API adesea se aplică clasificarea forţelor armate ale SUA      MIL-L-2105 А, В, С şi D şi specificaţiile unor firme – producătoare de automobile şi agregate: Chrysler; Ford; General Motors; Mack; MAN; MercedesBenz; Volvo; ZF; Rockwell etc.

Uleiurile pentru cutiile de transmisie automate nu se conformă cerinţelor API. În legătură cu faptul, că faţă de acestea se prezintă cerinţe  speciale, marii producători ai acestor cutii au elaborat specificaţii aparte pentru lichidele de transmisie automate - ATF (Automatic Transmission Fluids).

La momentul actual sunt în vigoare următoarele specificaţii:

  • pentru cutiile de transmisie produse de « General Motors », Dexron, Dexron II şi III şi Allison;
  • pentru cutiile de transmisie produse de «Ford», Мегсоn - V2C 138-CJ sau М2С 166Н.

Aceste specificaţii se indică pe cutiile şi canistrele, în care este ambalat uleiul. Pentru automobilele europene, la care sunt instalate cutiile de transmisie ale firmei ZF, se utilizează ulei cu specificaţia „General Motors”. O atenţie deosebită trebuie acordată uleiurilor, care se toarnă în cutiile de transmisie ale automobilelor „Audi”, BMV şi „Mercedes” de ultimă generaţie. Pentru cutiile de transmisie ale acestor automobile se utilizează numai ulei sintetic pentru transmisii automate.

Selectarea uleiului

Prin ce este condiţionată alegerea în fiecare caz concret a unui tip sau altuia de ulei de transmisie? În primul rând, se subînţelege, de indicaţiile instrucţiunii de exploatare a automobilului.    Utilizarea lichidului de o categorie mai joasă după gradaţia API este inadmisibilă, deoarece va provoca defectarea agregatului, iar a unei categorii mai înalte – este neraţională, în primul rând, din considerente economice (marfa din grupa următoare are un preţ considerabil mai mare).     

Dacă nu există indicaţii specifice, principiul de selectare rezidă în următoarele. Funcţionarea agregatelor autocamioanelor, dotate cu transmisii conice spiralate, este asigurată destul de sigur prin folosirea uleiului cu nivelul caracteristicilor de exploatare     GL-3.

Cât priveşte reductoarele cu cuplare hipoidală a angrenajelor, pentru ele în toate cazurile este necesar de utilizat doar ulei de clasa GL-5. Acest lucru în egală măsură se referă şi la autocamioane şi la autoturisme. Un lubrifiant de o grupă mai joasă nu va proteja dinţii cuplului hipoidal contra gripărilor.

Autoturismele, la general, necesită: ulei de clasa  GL-5 - pentru punţile motoare, ulei de clasa GL-4 – pentru cutiile de transmisie mecanice. Însă selectarea uleiului după nivelul caracteristicilor de exploatare – nu înseamnă totul. De asemenea trebuie de ales şi viscozitatea materialului lubrifiant procurat. În acest caz ne vom călăuzi de următoarele sugestii. În  zona cu temperaturi moderate este raţional de a opta pentru clasa "90". Totodată, cum este menţionat în rândurile de mai sus, cel mai raţional ar fi utilizarea uleiului pentru toate sezoanele, putem să optăm pentru tipurile cu indicii  75W-90, 80W-90 şi 85W-90. Ultimul nu este destul de potrivit pentru o iarnă cât de cât geroasă. Uleiul de clasa 80W-90 conform SAE este universal, iar de clasa 75W-90 permite înlăturarea greutăţilor chiar şi în perioada cea mai geroasă.