Ce ulei să alegem pentru un automobil concret: scump sau ieftin, sintetic sau mineral? Răspunsul la această întrebare nu este atât de evident.

Majoritatea proprietarilor de automobile noi sunt gata să cheltuie bani frumoşi pentru îngrijirea corectă a „rândunicii” sale. Ei şterg cu plăcere caroseria cu polirol, comandă prelucrare suplimentară anticorozivă, iar uleiul de motor ieftin, turnat la conveier, să-l schimbe cu o sintetică foarte scumpă. Au grijă de motoare şi stăpânii maşinilor folosite, fără a economisi bani nici pe ulei, nici pe buteliile de aditivi „magici” la ele. Mulţi dintre ei nici nu-şi dau seama, că astfel ei pot doar dăuna „inimii” automobilului, oricât de nobile le-ar fi intenţiile.

Despre alegerea corectă a uleiului se poate scrie nu numai un articol plicticos, însă noi vom încerca să vă oferim câteva recomandări scurte. De ce nu ne putem conduce de principiul „mai scump înseamnă mai bun”? Anume pentru că motorul la diferite etape are nevoie de diferit tip de ulei. Piesele motorului care numai ce a coborât de pe banda rulantă trebuie să se ajusteze la regimul de lucru – componenţa optimă a gresajului şi este utilizat la fabrică. Înlocuindu-l cu uleiul sintetic nu vom obţine nici un rezultat pozitiv. Dar iată după funcţionare, când decalajele în perechile de frecare sunt practic ideale, sintetica este foarte recomandabilă.

Pentru motoarele automobilelor cu un parcurs mare uleiul pe bază sintetică nu va aduce mare folos – ne putem limita şi la semi-sintetică, iar pentru maşinile vechi cu parcurs mare în genere se recomandă uleiul mineral, în special dacă automobilul se exploatează în regiunile cu climă caldă.

Ce este rău în utilizarea uleiului scump la automobilele vechi? În afara funcţiei sale de bază, uleiul îndeplineşte şi un şir de funcţii suplimentare – spre exemplu: evacuează căldura, acţionează în calitate de etanşament în perechile de frecare, curăţă suprafeţele de sedimente. Dacă proprietarul anterior nu a alintat motorul cu gresaj suficient, pe suprafaţa pieselor la sigur s-a format un strat de oxidanţi, produse de ardere. Uleiul sintetic turnat, din cauza fuidităţii mari şi capacităţii bune de pătrundere începe să spele intens sedimentele şi în acelaşi timp este posibilă stratificarea particulelor mari de murdărie, capabile să provoace astuparea canalelor mici de ulei, plasele receptorului de ulei. Mai mult ca atât, pe unele piese (inclusiv garniturile de etanşare, capacele pentru scoaterea uleiului, garnituri) sedimentele acţionează în calitate de garnitură de etanşare. La înlăturarea lor se poate produce scurgerea uleiului, ceea ce apropie termenul de reparaţie a motorului şi adaugă griji proprietarului automobilului.

Puţini sunt cei, care ştiu, că unele motoare de construcţii, precum şi „longevivilor”, produşi în anii 80, sintetica este contraindicată în principiu – chiar şi producătorii recomandă folosirea uleiurilor minerale.

În concluzie am vrea să amintim despe necesitatea schimbării la timp a uleiului şi verificarea la timp a nivelului. Orice lubrifiant are o rezervă de timp calculată, în afară de aceasta, o anumită cantitate de ulei arde împreună cu combustibilul (apropo, la uleiul sintetic consumul „la ardere” este de obicei mai mare). Cu timpul garniturile din cauciuc ale motorului îşi pierd elasticitatea şi nu pot asigura ermetizarea sistemului – apar scurgeri, în urma cărui fapt şi se produce reducerea nivelului de ulei. Controlul său în cadrul exploatării este nu mai puţin important decât alegerea corectă a lubrifiantului.