În prezent, lichidul din rezervorul de spălare a parbrizului şi alimentarea acestuia rămîn, probabil, a fi unicul material utilizat şi unica activitate care sunt lăsate pe seama şoferului, pe propria-i răspundere,  fapt valabil chiar şi pentru maşinile care sunt deservite în baza garanţiei la dealer-service!

Într-adevăr, proprietarului automobilului cu garanţie nu i se permite categoric să ia parte la alegerea şi schimbarea lubrifiantului, a lichidului de frînă, de răcire şi altor tipuri de lichide funcţionale, pe cînd lichidul pentru spălarea parbrizului trebuie cumpărat şi utilizat de sine stătător.

Să începem, cum s-ar spune, de la început şi să examinăm cele mai problematice momente în utilizarea lichidelor – a lichidelor parbriz, cu care se confruntă utilizatorii.

În primul rând, şi cea mai „vizuală” problemă este spălarea necalitativă a parbrizului. Acest lucru se manifestă prin faptul că ştergătoarele de parbriz atunci cînd funcţionează nu curăţă bine, ci parcă lasă în urma lor o peliculă mată, netransparentă, de multe ori chiar şi cu depuneri de murdărie. Motivul poate fi atît în proasta funcţionare a ştergătoarelor – de exemplu, dacă ştergătoarele nu sunt suficient de bine lipite de parbriz sau dacă muchia de cauciuc a ştergătoarelor este uzată deja – cît şi utilizarea lichidului necalitativ pentru spălarea parbrizului. De regulă, în acest ultim caz, poate fi observat şi un astfel de efect cum ar fi apariţia pe suprafaţa exterioară  a maşinii urme de scurgere şi pete uscate care rămîn după utilizarea unui lichid. Foarte puţini sunt cei care nu s-au confruntat şi cu o astfel de problemă cum ar fi mirosul foarte puternic al lichidului, care literalmente intră în nas la fiecare pulverizare prin duze pe suprafaţa parbrizului. Mirosul puternic îi determină pe şoferi să utilizeze cît mai rar posibil lichidul de parbriz, fapt ce duce la o călătorie neconfortabilă cu maşina, dar şi nesigură. Evaporarea lichidului şi răspîndirea acestor vapori în aer este, de asemenea, un moment destul de serios, deoarece acesta este perceput ca un pericol ascuns pentru sănătate. Vaporii evaporaţi din lichidul pentru spălarea parbrizelor pot conţine substanţe toxice care se acumulează în organism. O astfel de intoxicare constantă poate să treacă mul timp neobservată.

Deseori lichidul de parbriz poate aduce daune şi bunăstării automobilului. Utilizînd un produs necalitativ, pe părţile sistemului de spălare se formează depuneri, care acumulîndu-se duc la înfundarea sistemului – în primul rînd a duzelor pulverizatorului. De asemenea, lichidul poate „distruge” părţile sistemului de spălare (în special cele din plastic) şi cauza coroziuni distructive ale pieselor metalice. În astfel de situaţii dauna suferită nu face parte din cazul în care  reparaţia poate fi efectuată şi de această dată în baza garanţiei, şi, prin urmare, reparaţia sistemului de spălare deteriorat de lichidul parbriz se va efectua din cont propriu.

Totul depinde de compoziţie!

Motivul pentru care proprietarul maşinii se confruntă cu problemele menţionate mai sus constă în compoziţia lichidul de parbriz, care, de fapt, şi determină calitatea acestuia şi a tuturor proprietăţilor de consum. De compoziţie depinde dacă lichidul parbriz va întinde murdăria, va avea un miros neplăcut, va înfunda sistemul de spălare, sau dimpotrivă va îndepărta orice murdărie fără a perturba confortul proprietarului vehiculului şi fără a distruge mecanismele automobilului.

Principalele componente din care este compus lichidul de spălare parbriz sunt apa, agenţii de curăţare – agenţi activi de suprafaţă (surfactanţi), aditivi de performanţă (de exemplu, antirugină), coloranţi, parfum (aromatizatori), alcool izopropilic (pentru lichidele de „iarnă” care nu îngheaţă). De calitatea fiecărui component în parte şi combinaţia corectă a tuturor elementelor conţinutului, în general, depind în mod direct proprietăţile finale ale lichidului, cu care urmează să se confrunte consumatorul.

Se poate începe cu acel fapt că producătorul care doreşte să producă lichide de înaltă calitate, acordă o atenţie deosebită, chiar şi apei care este supusă unei purificări speciale, deoarece apa obişnuită de la robinet sau din bazinul natural de apă poate conţine o varietate de impurităţi mecanice şi chimice (săruri), care se vor depune în sistemul de spălare şi, treptat, îl vor înfunda. De altfel, ar fi bine ca întotdeauna să se ţină cont de acest fapt chiar şi în pregătirea de sine stătătoare a lichidului, din concentrat. Rolul funcţional primordial în compoziţia lichidului parbriz îl au agenţii activi de suprafaţă. Mai întîi de toate, de proprietatea lor de spălare depinde, în cel mai direct mod, eficacitatea lichidului, dacă acesta va îndepărta murdăria, sau dimpotrivă doar o va împrăştia.

În acelaşi timp, ar fi bine să ţinem cont că surfactanţii trebuie să fie inofensivi  şi neutri pentru sistemul de spălare – substanţele active nu trebuie să distrugă sau să înfunde sistemul. Iată de ce, de fapt, lichidul preparat independent acasă, din şampon pentru păr şi apă de la robinet, nu este doar ineficient, dar şi dăunător pentru sistemul de spălare. Tot felul de produse de curăţare de uz casnic, cum ar fi şampoanele sau detergenţii de spălat vase, au fost concepute iniţial pentru alte tipuri de depuneri decât cele care apar pe parbrizul maşinii. Şi acestea nu sunt destinate pentru a fi utilizate în tuburi înguste şi sisteme de pulverizare. Deci, trebuie utilizate doar compoziţiile profesionale, care încă de la bun început au fost elaborate pentru acele condiţii de lucru şi tipuri de murdărie, care sunt prezente pe automobil.

Sistemul poate fi înfundat şi de vopseaua necalitativă. Mecanicii din saloanele de reparaţii auto de multe ori se confruntă cu duzele pulverizatorului, care sunt complet înfundate din interior cu depuneri maro – un amestec din depunerile apei ruginite de la robinet şi vopseaua descompusă. Apropo, colorarea lichidului pentru spălarea parbrizului se face, în general, nu pentru estetică, aceasta se face pentru a uşura controlul vizual al nivelului de lichid din rezervor şi îl face inutilizabil în interior.

Ultima cerinţă, trebuie de menţionat că în prezent s-au schimbat în mod substanţial pe piaţa auto lichidele de parbriz pentru iarnă. În anul 2000 era interzisă utilizarea metanolului ca fiind foarte otrăvitor şi periculos pentru sănătate, dar recent au fost modificate normele de circulaţie ale produselor care conţin etanol (alcool etilic). Astfel, producătorii, în prezent, au trecut la alcoolul izopropilic, care a devenit unica opţiune de aditiv anti-îngheţ pentru lichidele de iarnă.

În aceste condiţii, o mare importanţă i se acordă calităţii aromatizatoarelor-parfumului. Potrivit proprietăţilor sale naturale alcoolul izopropilic are un miros neplăcut şi foarte puternic, care nu poate fi în nici un fel eliminat, doar decît să fie într-o oarecare măsură neutralizat, fiind suprapus cu un alt miros, mai potrivit, mai plăcut pentru om. Cu toate acestea, în practică, este o sarcină foarte dificilă.

Nu oricare producător reuşeşte să obţină acest efect, ca lichidul de parbriz să nu aibă un miros atît de înţepător, ci să emane mai degrabă un miros discret şi foarte uşor. Acest lucru necesită în acelaşi timp, ca parfumul să nu dăuneze sistemului de spălare. Apropo, mirosul lichidului poate, în mare măsură, să vorbească despre calitatea lui în general. Selectarea unei arome echilibrate este o sarcină consumatoare de timp şi semnificativ de costisitoare, şi să acorde atenţie cuvenită acestui lucru pot s-o facă doar producătorii mari, care au resurse suficiente pentru acest scop.